Dimineaţă
Cu zâmbet în privire şi soarele tot pe chip îmi încep ceea ce credeam că va fi o dimineaţă perfectă.
Ha! Ironie!
Bate vântul şi soarele tot apare şi dispare după cum îşi mişcă, la fereastră, frasinul ramurile golite de iarnă.
Ştiu că soarele e la locul lui şi că umbrele pot fi şterse cu o simplă mişcare …
Stau locului şi mă mir: când s-a pornit vântul?!
OanaBoncu's Photogallery 
Să laşi zăpada acolo! Nu o vrem la noi. Este mai bună în fotografii decât în realitate. 🙂
Eh! Zăpada nu e în mâna mea… Vine şi pleacă după bunul plac. Eu aş fi rugat-o să apară de Crăciun. 😀