Skip to content
Noiembrie 11, 2011 / Oana Boncu

Cât ai clipi …

Se duc anii ca nişte zile scurte de iarnă, iar zilele … ei bine ele mi se scurg printre gene mai ceva ca secundele. Clipesc în zori şi apoi e deja seară…

Tot clipind zi după zi mi-am dat seama că nu mai sunt chiar un fir de nisip…

Uneori mă simt bine ancorată în lumea mea mică. Alteori trec valuri reci de spumă şi mă aruncă iar în larg. Revin pe ţărm şi iară simt cum fuge timpul …

One Comment

Lasă un comentariu
  1. Catalin / Noi 11 2011 4:39 pm

    Renunță la nisip și încearcă să revii cu picioarele pe pământ…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: