Skip to content
Iunie 15, 2011 / Oana Boncu

Alice în ţara minunilor

Cam aşa mă simt de când a înflorit teiul. Şi de când tot plouă…

Parcă stau ascunsă în ceainicul cel mare al pălărierului. Cartierul meu e un ceainic imens …

Şi somnul ăsta ademenitor tot de la ceaiul de tei vine, nu?!

Povestioara aceasta ar trebui înscrisă la „aiureli cu iz de tei” dar e deja marcă înregistrată de Mireliana.🙂

3 comentarii

Lasă un comentariu
  1. Fiona / Iun 20 2011 8:29 pm

    Print toata tara umbla parfum de tei…ca in camara bunicii unde stau ascunse borcanele cu miere….mmmm…
    bine ati revenit acasa!

  2. MeetTheSun / Iun 21 2011 2:43 pm

    Teiul! Grea poveste! Ce mai poti spune cand iti invadeaza narile pana si in cele mai urate locuri din oras??! Daca ar inflori tot anul pana si gunoaiele ar ajunge sa miroase frumos! Sau… am ajunge sa ignoram parfumul?

  3. Oana Boncu / Iun 23 2011 2:47 am

    @Fiona: Inseamna ca eu locuiesc pentru o vreme fix in camara bunicii tale.🙂 M-am plimbat din ceainic in borcanul cu miere.
    @MeetTheSun: Nicio sansa! Nu cred ca e ceva ce poate fi ignorat. Tare frumos ar fi sa miroasa a tei mereu. Ma gandeam ca florile poti sa le fotografiezi, poti sa le culegi pentru la iarna, dar parfumul asta … nu-l regasesti decat vara viitoare….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: