Skip to content
Decembrie 3, 2010 / Oana Boncu

Inchisoarea

Ne aruncam cateodata, aproape de bunavoie, in cea mai neagra temnita a sufletul nostru trist. Prea trist si prea impovarat de griji. E drept ca-i greu sa treci prin viata numai cu zambetul pe buze, dar e si mai drept ca, de cele mai multe ori e alegerea noastra. Noi ne punem lacatul cel mare si lanturile cele mai grele. Noi inchidem usa si ingrosam zabrelele de la fereastra. Lacatul e in interiorul celulei. Si cheia e in buzunarul de la piept. Ca nu cumva sa o fure cineva fara sa prindem de veste…

E prefer sa incui celula mea pe dinafara, sa las inauntru numai gandurile negre. Sa ma bucur si de un cer plumburiu, de-o vorba aspra sau de-o zi mai grea.

3 comentarii

Lasă un comentariu
  1. Victor Mihiş / Dec 3 2010 6:22 pm

    … cât de simplu e!…
    … cât de greu poate uneori să fie!…

  2. Oana Boncu / Dec 3 2010 6:34 pm

    Exact!🙂 E simplu dar e greu. Probabil de aceea pare uneori asa de complicat …

Trackbacks

  1. Inchisoarea - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: