Skip to content
Noiembrie 17, 2010 / Oana Boncu

Scena

Padurea la asfintit e ca o scena de spectacol. Soarele e reflectorul iar padurea isi invita actorii nemiscati si timizi …

Cateodata ii impinge vantul de la spate si, astfel rugati, copacii danseaza. Frunzele pornesc sa se scuture ca de friguri si de-atata tremurat unele coboara pe covorul mitos ca o blana – covorul asternut de suratele cele friguroase ca sa-i tina de cald pamantului.

5 comentarii

Lasă un comentariu
  1. Victor Mihiş / Noi 17 2010 8:10 am

    …şi urmează sublimul nopţii,… când totul este posibil!…

  2. Fiona / Noi 17 2010 11:12 am

    Mi e dor…privesc si imi mai trece!…

  3. george-b / Noi 17 2010 3:42 pm

    implanta un bat de-o schioapa in pamant, si incearca sa revi, exact in acel loc, dupa prima zapada….Nu nu pentru ca sa vezi daca batul a prins radacini, ci ca sa faci inca un portret acestui loc. Mie imi place sa revad acelasi loc din cand in cand, si sa observ natura la lucru.

  4. Edi / Noi 18 2010 8:39 am

    Mirosea a IARNA ..nuu ??😦

  5. Oana Boncu / Noi 19 2010 7:39 am

    @ Victor Mihis: Este oare? Sublimul noptilor de noiembrie nu poate fi tagaduit, cu posibilitatile am ceva de furca…
    @ Fiona: Ia si priveste ca numai azi nu-i maine!
    @ George: Locul il stiu cu precizie de ceas numai ca-i cam departe … Ma tem ca n-am sa mai ajung atat de curand acolo. Cat despre reveniri … arunca un ochi aici: https://oanaboncu.wordpress.com/2010/05/17/anotimpuri-cu-dedicatie/
    @ Edi: Putin de tot. Asa … ca o umbra de parfum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: