Skip to content
Noiembrie 5, 2010 / Oana Boncu

Tic-tac telegraful …

Cuvinte, ganduri, amintiri se ravasesc prin minte… Plecam la munte! Mergem in Ciucas cu Fiona si Adi si gasca. Ce vesele dimineti cu cantec!

Doar telegraful mai are iluzii. Iluzii triste de asta data. Tic-tac. Si acum … acum tac. Tace si telegraful…

 

 

 

Iluzia unei insule

Diseara-i plecarea în insula mea
trasura de nuc te asteapta la scara,
ia-ti haine mai groase si nu-ntîrzia
caci cîini-politisti s-ar putea sa apara.

Nu-ti face probleme, birjarul e mort
si caii sînt morti si trasura e moarta,
fugim fara martori în nu stiu ce port,
în insula mea la cinci capete sparta.

Acolo, vom creste copii monstruosi,
lachei de metal si de mîzga vor rîde,
cu vesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi,
tic-tac telegraful, cadavrelor ude.

Vom trage trei filme color, de deochi,
si le vom trimite în lume de-a rîndul,
ca-n sticle bagîndu-le în cîte un ochi,
Al patrulea ochi pentru casa pastrîndu-l.

Si ziua întreaga, noi goi, fara tiv,
pe sanii de foc vom zbura într-o vale,
iar eu, gospodarul, voiesc sa cultiv
grîu dulce si lenes, pe coapsele tale.

Te-astept deocamdata. E mijlocul verii,
e mijlocul iernii, ciudata poveste;
iar cînd vei urca e-n zadar sa te sperii
trasura ca moartea parîndu-ti ca este.

E numai iluzie, dincolo-s eu,
te-astept cu faclii, patru mii sase sute,
zadarnic te sperii ca ninge mereu,
ca strajile drumului fumega mute.

Hai vino si urca si spune ceva
birjarul e mort, are sînge de cîrja
te-astept fara martori în insula mea,
port haine de nuc, sînt aproape o birja.

Iar daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o,
sa stii ca, în insula mea, totusi sînt,
eu, movila celui mai proaspat mormînt,
întinde piciorul si calca, iubito!

Si asta e totul. Plecarea-i diseara
Fantoma trasurii asteapta la scara.

Versuri de Adrian Paunescu

6 comentarii

Lasă un comentariu
  1. Fiona / Noi 5 2010 11:09 am

    A plecat si dumnealui, din pacate…Azi e liniste…si totusi multi si multe canta pentru el! Ma alatur si eu…dormi in pace!

  2. George / Noi 5 2010 7:36 pm

    Pomii tremura zgriburiti, in umbra padurii lor, cu umbre alungite de toamna.
    Culorile calde ale frunzelor, incearca in zadar sa imbrace padurea in soare: Pasteluri de colori calde in aerul subtire cu cu frisoane de ger uscat.
    Minunata ipostaza perfecta a naturii vii cu anticipatia iernii.
    Frumos poem, cu atat mai mult cu cat toate insulele pamantesti au fost donate la licitatie, si fiecare centimetru de mare a fost repartizat pentru construirea de fantani arteziene (LOL).

    Multumesc,

    Geoerge.

  3. Dianet / Noi 5 2010 8:21 pm

    Si iluzia s-a dus …

  4. Catalink / Noi 5 2010 9:16 pm

    Fataaa, ai sughitat cand ai declansat :)? Bea niste apa. Frmoase culori, de toamna… doamna.

  5. George / Noi 6 2010 4:20 pm

    Am Aflat ca s-a prapadit, numai dupa ce am citit postul tau:

    Fie-i tarana usoara.

Trackbacks

  1. Tic-tac telegraful … - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: