Skip to content
August 24, 2010 / Oana Boncu

Ca-n viaţă …

Alergăm bezmetici care încotro.

De cele mai multe ori uităm unde am plecat, uităm de ce… Uităm fiindcă aşa e viaţa.

Unii uită şi de unde au plecat. Alţii nu uită dar speră să nu-şi amintească nimeni…

Mai sunt şi cei care aleargă prin viaţă în încercarea de a fugi de inevitabil. De  ce le-o fi scris…

Există şi „maratoniştii” … Ei aleargă pentru că aşa se simt vii… Pentru că aşa le place.

Copiii aleargă fiindcă vor să fie ”mari”. Ce ştiu ei… Apoi ajung „mari” şi vor să fie iarăşi „mici”.

Nu prea mai au de ales.

Cu căţel, cu baston, cu umbre viaţa trece.

Anunțuri

4 comentarii

Lasă un comentariu
  1. Adi GAZ / Aug 24 2010 12:32 pm

    Excelent comentariu la poza 🙂
    Io alerg pe munte.
    De ce?
    Ca sa vad cat mai mult…

  2. Catalink / Aug 24 2010 8:53 pm

    Bravos pentru fotografie si pentru text.

  3. Oana Boncu / Aug 25 2010 5:54 am

    @Adi: Am alerga si noi dar nu prea tinem pasul cu tine…
    @Catalink: Mercic. 😀

  4. Marcel Eremia / Aug 31 2010 11:10 pm

    Io zic că ăştia micii aleargă după voi! Aşa că fiţi pregătiţi! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: