La mulţi ani!

Revin din călătoriile mele,  unele imaginare, altele reale; parte din ele foarte aproape de casă  dar şi prin zări albastre. Cu alte cuvinte am încheiat un an în care am fost în acelaşi timp cu capul în nori şi cu picioarele pe pământ. Sunt sigură că se vor găsi cârcotaşi care să dea vina pe faptul că-s destul de înaltă, însă nu despre asta este vorba acum. N-a fost un an uşor… nici nu m-aş văita de cât de greu a fost. Să nu vină altul şi mai şi! Aş zice că a fost un an bogat în încercări felurite, un an cu suişuri şi coborâşuri, aşa, cam ca o tură faină pe munte. Nu oricare dintre cele din anul trecut, ci chiar ultima.

Am pornit cu capul în nori … şi am mers aşa destul de multă vreme.

Mi-am întins apoi gândurile la uscat pe sârma ca pe nişte rufe proaspăt rostogolite în cuva minţii mele.

Mi-am tipărit cu cerneală albastră, adunate într-un vârf de peniţă, trăirile de peste an.

N-a apucat să se usuce bine cerneala că anul( ziua ) şi-a fluturat în grabă aripile colorate ale apusului.

Piesa de astăzi s-a sfârşit. Cortina a fost coborâtă şi doar lumina unui mic felinar mi-a arătat o vreme drumul.

Noapte bună!

(Sfârşitul primei părţi.)